În Duminica de după Nașterea Domnului, Preasfințitul Părinte Nicodim a săvârșit Sfânta Liturghie în mijlocul obștii monahale a Mănăstirii Mraconia, așezământ monahal situat într-un cadru natural deosebit, pe malul Dunării, în defileul Cazanelor, la poalele masivului Ciucarul Mare.

Mănăstirea Mraconia reprezintă un important reper spiritual al Episcopiei Severinului și Strehaiei, îmbinând armonios frumusețea creației cu viața liturgică neîntreruptă. Poziționarea sa într-un spațiu de o rară spectaculozitate conferă așezământului o profundă valoare simbolică și duhovnicească.

Istoria mănăstirii este marcată de încercări și renaștere. Primele mărturii despre existența unui lăcaș de cult în această zonă datează din secolul al XV-lea. De-a lungul timpului, mănăstirea a fost distrusă de mai multe ori, atât din cauza conflictelor militare, cât și a calamităților naturale. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, vechea biserică a fost acoperită de apele Dunării, în urma construirii Sistemului Hidroenergetic Porțile de Fier. După anul 1990, cu purtarea de grijă a Bisericii și cu sprijinul credincioșilor, mănăstirea a fost reclădită pe amplasamentul actual.

În cadrul slujbei, ierarhul a tâlcuit Evanghelia zilei (Matei 2, 13–23), care amintește de fuga în Egipt a Pruncului Iisus, de ascultarea dreptului Iosif și de prigoana declanșată de regele Irod. Preasfințitul Părinte Nicodim a subliniat importanța încrederii în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, chiar și în momentele de încercare, arătând că drumul mântuirii trece adesea prin suferință, dar se împlinește întotdeauna în lumină și biruință.

Prin istoria sa, prin frumusețea locului și prin misiunea sa duhovnicească, Mănăstirea Mraconia rămâne un simbol al dăinuirii credinței ortodoxe și al legăturii profunde dintre om, creație și Dumnezeu.