În Duminica Ortodoxiei, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în mijlocul obștii monahale a Mănăstirii Topolnița, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în prezența numeroșilor credincioși veniți să primească binecuvântare arhierească și întărire sufletească.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic „Sfântul Nicodim” al Catedralei Episcopale din Drobeta-Turnu Severin, al cărui cânt liturgic a sporit solemnitatea și frumusețea slujbei, în duhul tradiției psaltice ortodoxe.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a subliniat semnificația zilei de 1 martie pentru această mănăstire și a amintit figura vrednicului de pomenire stareț Grațian Rădac, cunoscut pentru activitatea sa misionară rodnică, prin care a adus mulți credincioși din rătăcire spre viața credinței.

Tradiția locală amintește că, în fiecare an de 1 martie, părintele stareț oficia Sfântul Maslu, rostea rugăciuni de dezlegare și moliftele Sfântului Trifon, momente deosebit de încărcate de trăire duhovnicească.

La finalul slujbei, arhidiaconul Mircea Pădureanu a dat citire Pastoralei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, adresată credincioșilor cu prilejul Duminicii Ortodoxiei și începutului perioadei liturgice ce urmează.

Mănăstirea Topolnița este una dintre cele mai vechi voci monahale din ținutul Mehedințiului. Tradiția locală leagă începuturile vieții sihăstrești din această regiune de lucrarea duhovnicească a Sfântului Nicodim de la Tismana, iar izvoarele istorice atestă existența unei comunități monahale încă din secolul al XVII-lea.

Biserica mare a așezământului, zidită din piatră în vremea domniei lui Matei Basarab, reprezintă un valoros monument al arhitecturii ecleziale muntenești, în stil triconc cu elemente brâncovenești, martor al continuității credinței ortodoxe în aceste locuri. De-a lungul veacurilor, mănăstirea a trecut prin numeroase încercări, inclusiv în urma secularizării averilor mănăstirești din 1863, dar viața de obște nu a încetat, fiind reînnoită prin grija ierarhilor și a monahiilor nevoitoare.

Astăzi, așezământul funcționează ca mănăstire de maici, fiind un important centru de spiritualitate și pelerinaj pentru credincioși din întreaga regiune a Olteniei istorice.

Slujirea arhierească s-a încheiat cu binecuvântarea credincioșilor, constituită într-un prilej de întărire în credință și de reînnoire a legăturii vii dintre ierarh, obștea monahală și poporul binecredincios.