Târgu Jiu – Puțini români cunosc astăzi faptul că unul dintre cele mai importante monumente ale patrimoniului național, Coloana Infinitului a lui Constantin Brâncuși, a fost la un pas de a fi distrus în primii ani ai regimului comunist.

La începutul anilor ’50, în contextul campaniilor de eliminare a simbolurilor considerate „burgheze” sau „decadente”, autoritățile locale din Târgu Jiu au decis demolarea monumentului, catalogat drept lipsit de valoare pentru „omul muncitor”. Un activist local a propus dărâmarea Coloanei și topirea materialului la o oțelărie, fierul urmând să fie reutilizat în industria socialistă.

Planul a fost pus în aplicare cu mijloacele vremii. Un tractor sovietic a fost adus la fața locului, iar lanțuri groase de oțel au fost fixate de baza monumentului, în încercarea de a-l smulge din pământ. Rezultatul a fost însă neașteptat: în ciuda forței utilajului, lanțurile s-au rupt, iar Coloana a rămas perfect intactă.

Explicația se află în soluția tehnică gândită de Brâncuși împreună cu inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan. Monumentul nu este susținut doar de modulele romboidale vizibile, ci de un stâlp central masiv din oțel, ancorat într-o fundație de beton adâncă de aproximativ cinci metri. Elementele exterioare sunt montate pe acest nucleu solid, ceea ce conferă construcției o rezistență remarcabilă.

După eșecul tentativei, planul demolării a fost abandonat. Monumentul a fost însă neglijat timp de decenii, fiind recunoscut și restaurat corespunzător abia după căderea regimului comunist.

Astăzi, Coloana Infinitului este recunoscută la nivel mondial drept una dintre capodoperele artei moderne și un simbol al genialității românești, supraviețuind nu doar timpului, ci și unei tentative absurde de distrugere.