Închiderea treptată a minelor și centralelor pe cărbune din România nu poate fi pusă în sarcina unui singur actor, potrivit unei analize realizate de inteligența artificială . Responsabilitatea este împărțită între politicile europene de decarbonizare, guvernele României și modul în care au fost aplicate planurile de restructurare ale sectorului energetic.

Întrebat „cine este vinovat pentru închiderea minelor de cărbune din România?”, ChatGPT arată că nu există un singur „vinovat”, ci un proces rezultat din decizii luate de-a lungul mai multor ani și de mai multe guverne.

Potrivit analizei, Uniunea Europeană are un rol important prin politicile de reducere a emisiilor de CO₂, Pactul Verde European și sistemul de comercializare a certificatelor de emisii – ETS. Aceste politici au făcut producția de energie pe cărbune tot mai costisitoare și au încurajat înlocuirea ei cu surse de energie mai puțin poluante.

În același timp, ChatGPT subliniază că România nu a fost doar un executant al unor decizii luate la Bruxelles. Guvernele de la București au negociat și au acceptat, în diferite etape, angajamente privind restructurarea sectorului energetic și retragerea unor capacități pe cărbune, inclusiv în cadrul programelor și finanțărilor europene.

Un exemplu important este Complexul Energetic Oltenia, pentru care planul de restructurare aprobat în contextul ajutorului de stat prevede reducerea treptată a producției pe cărbune și dezvoltarea unor capacități alternative, precum centrale pe gaze și parcuri fotovoltaice.

Problema este că închiderea unor capacități pe cărbune nu a fost întotdeauna urmată la timp de punerea în funcțiune a unor capacități suficiente pentru înlocuirea lor.

În ultimii ani, autoritățile române au atras atenția asupra riscului pentru securitatea energetică și au susținut necesitatea menținerii unor centrale pe cărbune până la apariția unor alternative funcționale.

În 2026, Guvernul a modificat legislația astfel încât anumite capacități energetice să nu poată fi închise definitiv înainte de punerea în funcțiune a unor capacități echivalente de producție, inclusiv din gaze naturale, energie nucleară sau surse regenerabile.

Cine este responsabil?

Concluzia formulată de ChatGPT este că responsabilitatea poate fi împărțită în trei direcții:

1. Uniunea Europeană – a stabilit cadrul general al politicilor de decarbonizare.

2. Guvernele României – au negociat și și-au asumat angajamentele privind restructurarea sectorului energetic și retragerea unor capacități pe cărbune.

3. Administrația românească și companiile energetice – au avut responsabilitatea implementării acestor planuri și a construirii, la timp, a capacităților care să înlocuiască producția pe cărbune.

Prin urmare, afirmația că „Bruxelles-ul a închis minele României” este prea simplă, dar nici atribuirea întregii responsabilități unui singur guvern român nu reflectă realitatea.

Procesul este rezultatul unor decizii europene și naționale succesive, luate de-a lungul mai multor ani.

Voi ce părere aveți? Cine credeți că poartă principala responsabilitate pentru închiderea minelor și centralelor pe cărbune din România: Uniunea Europeană, guvernele României sau modul în care au fost puse în aplicare aceste decizii?