Sărbătoarea reaminteşte botezul Mântuitorului în apa Iordanului şi, împreună cu ziua Sfântului Ioan, celebrată o zi mai târziu, marchează sfârşitul sărbătorilor dedicate Naşterii lui Iisus Hristos. De Bobotează, se sfinţesc toate apele. Se consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită fiindcă a fost sfinţită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, iar sfinţirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul a fost botezat în apele Iordanului. Apa sfinţită la biserică în această zi şi luată de credincioşi nu se strică niciodată.Boboteaza are pe lângă înţelesurile creştine legate de momentul naşterii spirituale a Mântuitorului şi trăsături de mare sărbătoare populară.Ajunul Bobotezei este zi de post negru, la fel ca Ajunul Crăciunului sau Vinerea Mare dinaintea Paştilor.În această zi, în toate bisericile ortodoxe preoţii fac Agheasmă (apă sfinţită), cu care „botează” apele, oamenii, animalele şi casele, aducând astfel binecuvântarea Sfintei Treimi.De la Bobotează, se bea Agheasmă Mare, pe nemâncate, timp de 8 zile, ca simbol al veşniciei. Apa sfinţită se păstrează apoi într-un loc curat şi se ia doar cu dezlegare de la preot. Credincioşii o pot folosi în caz de boală, pentru a-şi sfinţi casele, lucrurile şi animalele şi locul de muncă.În localităţile aşezate pe malul Dunării, al unui râu sau pe ţărmul mării încă se mai păstrează obiceiul ca după slujba de la biserică, preotul să arunce o cruce în apa foarte rece, uneori chiar îngheţată. Cei mai curajoşi bărbaţi se aruncă după ea pentru a o aduce înapoi, iar cel care reuşeşte va avea noroc tot anul.