În fiecare an, la 40 de zile după Paște, are loc Înălțarea Domnului. În popor, sărbătoarea mai poartă numele de Ispas sau Înălțarea Domnului.

Dacă începând din noaptea de Înviere, credincioșii s-au salutat folosind formulele „Hristos a înviat!”, „Adevărat a înviat!”, de la Înălțare formula de salut devine „Hristos S-a Înălțat!”, respectiv „Adevărat S-a Înălțat!”.

Evanghelistul Luca spune că Hristos i-a luat pe ucenicii Săi, i-a dus spre Betania și acolo Și-a ridicat mâinile, i-a binecuvântat și, pe când îi binecuvânta, S-a înălțat la cer. Însă acesta nu a fost ultimul act al lui Hristos în lume, ci continuă să fie prezent și lucrător prin Sfântul Duh.

În Evanghelia lui Marcu, în versetul 19 din capitolul 16, se spune că Iisus Hristos S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta Tatălui. Astfel, Tatăl îl iubește pe Fiul în Sfântul Duh nu doar ca Dumnezeu, ci și ca om. Prin acesta trebuie să înțelegem că toți cei care ne-am unit cu Hristos devenim părtași la iubirea dumnezeiască.

În popor există credința că, odată cu Înălțarea Domnului, se înalţă și sufletele celor adormiți de la Săptămâna Luminată încoace.